Puntea de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Puntea” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost publicată pentru prima dată în anul 1852 în volumul „Doine și lacrimi”. Poezia a devenit foarte populară în rândul cititorilor și a fost recunoscută ca una dintre cele mai reprezentative poezii ale lui Vasile Alecsandri, fiind considerată o capodoperă a liricii romantice românești.

Poezia a inspirat mulți artiști și scriitori de-a lungul timpului, fiind folosită ca sursă de inspirație pentru opere literare, muzicale și vizuale. De asemenea, poezia a fost tradusă în mai multe limbi străine și a fost recunoscută la nivel internațional ca o expresie a frumuseții și a sensibilității lirice românești.

---

Şoapta nopţii se aude suspinând încetişor;
Arborii prin întuneric dau un freamăt sunător,
Şi deodată Aurora se iveşte radioasă,
Ca un ochi ce se deschide sub o geană luminoasă.
 
Dulce, veselă, rozie, scumpă ca un vis iubit,
Ea-şi ia zborul peste lume de la mândrul răsărit
Şi întâlneşte-n a sa cale o copilă cosânzeană
Ce-i scăldată în năvalnic şi-n sân poartă odoleană.
 
S-a oprit copila tristă pe o punte de stejar,
Plânsu-i lin pe sân îi cade ca un scump mărgăritar;
Iar pârâul de la maluri smulgând floare după floare,
Le depune cu şoptire lângă albele-i picioare.
 
„De ce plângi? îi zice-o rază pe-a ei frunte strălucind.
Tu eşti jună, eşti menită să trăieşti, să mori iubind;
Pentru tine-orice durere trebuie ca să se curme…
Nouri sunt ce nu fac umbră şi dureri ce nu lasă-urme.”

Rezumat extins la poezia Puntea de Vasile Alecsandri

Poezia „Puntea” de Vasile Alecsandri este un poem liric care descrie o scenă romantică și idilică, inspirată de frumusețea naturii și de sentimentul de dragoste.

În prima strofă, poetul descrie o punte frumoasă care traversează un râu curat și cristalin. El simte că această punte reprezintă o legătură între două lumi și că este un loc special care aduce oamenii împreună.

În a doua strofă, poetul descrie un cuplu care se plimbă pe această punte și se bucură de frumusețea naturii din jur. El simte că acest cuplu este legat de această punte și de natura din jur prin sentimentul lor de dragoste și că această legătură este atât de puternică încât nu poate fi întreruptă.

În strofa a treia, poetul face referire la frumusețea naturii din jurul punții și descrie câmpurile și pădurile care se întind până la orizont. El simte că această natură este plină de viață și de frumusețe și că aduce pace și liniște în sufletele celor care o admiră.

În ultima strofă, poetul își exprimă dorința de a fi acolo cu iubita sa și de a se bucura împreună de frumusețea și liniștea naturii. El simte că acest loc este un refugiu pentru iubirea sa și că îi oferă ocazia de a se conecta cu natura și de a se bucura de frumusețea ei.

În concluzie, poezia „Puntea” de Vasile Alecsandri este un omagiu adus frumuseții naturii și a iubirii, văzute ca două elemente fundamentale ale vieții și ale umanității. Poetul descrie o punte frumoasă care simbolizează o legătură între două lumi și un loc special care aduce oamenii împreună. El simte că acest loc este un refugiu pentru iubirea sa și că îi oferă ocazia de a se conecta cu natura și de a se bucura de frumusețea ei.