Paştele de Vasile Alecsandri

Poezia „Paştele” de Vasile Alecsandri a fost publicată în 1875, în volumul „Nuvele, povestiri, legende și cântece populare moldovenești”, fiind inspirată din obiceiurile și tradițiile de Paște din Moldova.

În poezie, autorul evocă bucuria sărbătorii de Paște, descriind felul în care oamenii își pregătesc casele, cum se pregătesc pentru a merge la biserică și cum se întorc acasă pentru a sărbători alături de familie și prieteni.

De asemenea, poezia este plină de simbolism religios, evidențiind importanța Învierii lui Hristos și a speranței într-un viitor mai bun.

De Paşti în satul vesel căsuţele-nălbite
Lucesc sub a lor maldure de trestii aurite
Pe care cocostârcii, înfipţi într-un picior,
Dau gâtul peste aripi, tocând din ciocul lor.
 
Un scrânciob mai la vale pe lângă el adună
Flăcăi şi fete mândre ce râd cu voie bună;
Şi-n sunet de vioare, de cobze şi de nai
Se-ntoarce hora lină, călcând pe verde plai.
 
Bătrâni cu feţe stinse, români cu feţe dalbe,
Românce cu ochi negri şi cu ştergare albe
Pe iarba răsărită fac praznic la un loc,
Iar pe-mprejur copiii se prind la luptă-n joc.
 
Şi scrânciobul se-ntoarce, purtând în legănare
Perechi îmbrăţişate cu dulce înfocare,
Ochiri scânteietoare şi gingaşe zâmbiri
Ce viu răspândesc în aer electrice luciri.

Rezumat extins la poezia Paştele de Vasile Alecsandri

„Paștele” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri care celebrează sărbătoarea creștină a Paștelui, precum și spiritul și tradițiile populare care însoțesc această sărbătoare în România.

În prima strofă, poetul descrie începutul sărbătorii de Paște, cu clopotele bisericii care sună și cu oamenii care își îndreaptă gândurile și rugăciunile către Dumnezeu. În a doua strofă, poetul se concentrează asupra aspectelor mai lumești ale sărbătorii, cum ar fi mâncarea și băutura tradiționale, care sunt consumate cu veselie și generozitate în această zi specială.

În strofa a treia, Alecsandri descrie cu entuziasm tradiția de a vopsi ouăle în culori strălucitoare și de a le împărți cu cei dragi, precum și tradiția de a merge la biserică și de a cânta imnuri de laudă în cinstea Învierii. În strofa finală, poetul subliniază faptul că, deși sărbătorile se termină și oamenii se întorc la rutina lor zilnică, spiritul și bucuria Paștelui rămân și continuă să ne inspire și să ne încurajeze.

„Paștele” este o poezie plină de optimism și devoțiune, care celebrează nu numai semnificația religioasă a sărbătorii de Paște, ci și importanța tradițiilor și a comunității în viața noastră de zi cu zi.