Nevasta de Vasile Alecsandri

În poezia „Nevasta”, Vasile Alecsandri îşi exprimă afecţiunea şi admiraţia pentru soţia sa, Ana Racoviță Alecsandri. Ana a fost o persoană importantă în viaţa lui Vasile Alecsandri şi i-a oferit sprijin şi inspiraţie în cariera sa literară. În această poezie, poetul îşi exprimă mulţumirea pentru faptul că o are pe Ana alături, că ea îi este tovarăşă şi îl susţine în toate încercările vieţii.

La mama pe când eram,
De lucram, de nu lucram,
Mamei tot dragă eram.
Iar de când m-am măritat
Nici un bine n-am aflat.
De cu ziuă mătur casa,
Aprind focul, gătesc masa,
Aduc apă din fântână
Şi furca n-o las din mână,
Iau copilul, îi dai ţâţă
Şi mulg vaca la portiţă.
Tacă-ţi gura, măi bărbate,
Că, zău, cugetul îmi bate
Din străin să-mi fac un frate
Ca să-mi cate de dreptate.

Rezumat extins la poezia Nevasta de Vasile Alecsandri

Poezia „Nevasta” de Vasile Alecsandri este o scriere satirică, în care autorul își exprimă ironia și dezaprobarea față de unele aspecte ale căsătoriei tradiționale din satul moldovenesc. Poezia este scrisă într-un stil narativ, având ca personaje un bărbat și soția sa.

În prima strofă a poeziei, autorul descrie imaginea soției sale, făcând referire la frumusețea și delicatetea ei, însă o ironizează prin utilizarea unor epitete și adjective exagerate. Apoi, în strofa a doua, autorul dezvăluie faptul că soția sa este o gospodină foarte iscusită și îl ajută în treburile casnice. Totuși, în ciuda acestor calități, autorul sugerează că soția sa este mult prea posesivă și nu îi permite să iasă din casă sau să aibă prieteni.

În strofa a treia, autorul continuă să își exprime ironia față de căsătoria tradițională, descriind nevoia sa de a petrece timp cu prietenii și de a se distra, în timp ce soția sa îl împiedică să facă acest lucru. De asemenea, el se plânge că soția sa nu îl lasă să bea în voie și că îi face mereu observații despre stilul său de viață.

În final, în ultimele două strofe, autorul face o satiră la adresa bărbaților care se căsătoresc din interes material și își lasă nevasta să le guverneze viața. El sugerează că, în ciuda tuturor neajunsurilor, este mai bine să fii liber decât să trăiești sub controlul unei femei autoritare și posesive.

În ansamblu, poezia „Nevasta” de Vasile Alecsandri este o critică ironică la adresa căsătoriei tradiționale din satul moldovenesc, subliniind dificultățile și neajunsurile dintr-o astfel de relație, dar și libertatea și independența dorite de mulți bărbați.