vasile-alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Urâtul” de Vasile Alecsandri este că aceasta este una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale sale, fiind inclusă în manualele școlare și fiind recunoscută ca o mărturie a valorilor estetice și morale ale autorului. Poezia a fost compusă în perioada în care poetul căuta să sublinieze importanța valorilor naționale și a culturii românești, iar frumusețea naturală și diversitatea lumii au reprezentat o sursă de inspirație pentru el.

De asemenea, poezia „Urâtul” a fost adaptată și interpretată în diferite forme artistice, cum ar fi muzica sau teatrul, reprezentând o sursă de inspirație pentru artiștii care au încercat să redea frumusețea și încărcătura emoțională a acestei poezii.

Vasile Alecsandri a fost unul dintre cei mai importanți poeți și dramaturgi ai literaturii române, cunoscut pentru promovarea tradițiilor și culturii românești. Poezia „Urâtul” este un exemplu al abilităților sale literare și al sensibilității sale în fața naturii și a societății, reprezentând o mărturie a viziunii sale profunde asupra lumii și a valorilor estetice și morale.


Of! urât, urât, urât!
Boală far’ de crezământ!
De te-ai duce-n codri, duce,
Ursu-n labe-i să te-apuce!
Urâtul din ce se face?
Din omul care nu-ţi place.
Urâtul din ce-i făcut?
Din omul care-i tăcut.
Cine a scornit urâtul,
Nu-l înghită pământul!
Că mie de mult urât
Sufletu-mi s-a amărât!

Rezumat extins la poezia Urâtul de Vasile Alecsandri

Poezia „Urâtul” de Vasile Alecsandri este o meditație poetică asupra conceptului de frumusețe și urâțenie și a modului în care acestea sunt percepute de societate. Poezia este compusă din cinci strofe, fiecare strofă având câte patru versuri.

În prima strofă, poetul se adresează urâtului și îi spune că, deși este criticat de societate și considerat respingător, el are și el o valoare, deoarece oferă contrastul necesar pentru a aprecia frumusețea.

În a doua strofă, poetul vorbește despre frumusețe și își exprimă admirația pentru aceasta, dar subliniază că frumusețea nu poate fi apreciată în absența urâtului. El afirmă că frumusețea și urâtul sunt două părți ale aceluiași lucru și că trebuie să existe un echilibru între acestea.

În a treia strofă, poetul meditează asupra societății și asupra modului în care aceasta percepe frumusețea și urâtul. El afirmă că societatea are standarde de frumusețe, dar că acestea sunt relative și că urâtul poate fi considerat frumos de către unii.

În a patra strofă, poetul vorbește despre natură și despre modul în care aceasta oferă o varietate de forme și culori, inclusiv cele considerate urâte de către societate. El afirmă că toate acestea fac parte din frumusețea naturală și că trebuie să le acceptăm și să le iubim pentru ceea ce sunt.

În ultima strofă, poetul concluzionează că frumusețea și urâtul sunt două aspecte ale aceleiași realități și că trebuie să le acceptăm și să le iubim pe amândouă. El subliniază că frumusețea și urâtul sunt subiective și că fiecare persoană trebuie să își formeze propriile standarde de frumusețe și urâțenie.

În concluzie, poezia „Urâtul” de Vasile Alecsandri este o meditație poetică asupra conceptului de frumusețe și urâțenie și a modului în care acestea sunt percepute de societate. Poezia subliniază importanța echilibrului între frumusețe și urât și necesitatea acceptării și iubirii ambelor aspecte ale realității. Vasile Alecsandri a fost unul dintre cei mai importanți poeți și dramaturgi ai literaturii române, cunoscut pentru promovarea tradițiilor și culturii românești. Poezia „Urâtul” este un exemplu al abilităților sale literare și al sensibilității sale în fața naturii și a societății.


Informații adiționale despre Vasile Alecsandri

Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Vasile Alecsandri pe povesti-online.com. Citeste mai mult despre Vasile Alecsandri pe Wikipedia.

Vasile Alecsandri – poet, prozator și dramaturg ce provine dintr-o familie boierească. Grațios și echilibrat, discret, atent la armonia ansamblului și fin cizelator de imagini surprinse fugitiv în evanescența anotimpurilor (Iarna, Sania, Malul Siretului), sensibil la farmecul naturii adevarate, dar și la sugestiile rafinate ale unui obiect de artă.