Mi-e imposibil fără tine de Adrian Păunescu

„Fără tine” este o poezie de Adrian Păunescu care a apărut în volumul său de poezii „De-a vătă şoimii” (1971). Poezia vorbește despre dragostea intensă a autorului și suferința sa atunci când iubita sa nu este lângă el. Faptul interesant despre poezie este că a fost interzisă de regimul comunist, din cauza versurilor care sugerează o iubire în afara căsătoriei și pentru că poetul a fost acuzat că încurajează părăsirea casei de familie pentru a trăi o poveste de dragoste intensă. Interdicția nu a afectat popularitatea poeziei, dimpotrivă, a contribuit la creșterea interesului și la cenzurarea scrierilor lui Păunescu, dar și la consolidarea popularității sale în rândul publicului larg.

Nici nu mai ştiu dacă erai frumoasă
Şi nici în ce culori îţi sta mai bine,
Ştiu doar că amintirea nu mă lasă
Şi că mi-e imposibil fără tine.
 
Vizionez femei nenumărate,
Femei interesante mă mai sună,
Dar rece şi străin mă simt de toate
Şi nu mă văd cu ele împreună.
 
Nu pot nici să-mi explic întreaga dramă,
Care-a decurs din întâlnirea noastră,
Dar vechiul dor al dragostei mă cheamă
Şi tu îmi faci cu mâna la fereastră.
 
Subtile explicaţii cui i-aş cere?
Tot prostul face pe interesantul
Şi-n condamnarea asta la tăcere,
Mai conversez de-a surda, cu neantul.
 
Şi cum să transformăm iubirea-n ură,
De ce nu noi, ci solii să lucreze,
Şi să pătăm simţirea cea mai pură,
Punând incendiul tot în paranteze?
 
N-aş vrea să te-ndârjesc sau să te sperii,
Nici să te fac să te-ndoieşti de tine,
Dar eu te-am adorat fără criterii,
Estet bolnav, al patimii depline.
 
De dragul tău, am fost cu lumea-n luptă,
Te-am apărat de bârfe şi de crivăţ,
Şi după toată veghea ne-ntreruptă,
Cedez numai în lupta împotrivă-ţi.
 
Şi totuşi tu ai fost cea mai frumoasă,
La mine-n braţe îţi fusese bine,
Obsesia iubirii nu mă lasă
Şi-mi este imposibil fără tine.

Rezumat extins la poezia Mi-e imposibil fără tine de Adrian Păunescu

„Poezia Mi-e imposibil fără tine” de Adrian Păunescu este o creație lirică ce transmite sentimente puternice de dor și de dragoste neîmpărtășită. Poezia este alcătuită din trei strofe, fiecare cu câte patru versuri.

În prima strofă, poetul își exprimă dorul intens față de persoana iubită, pe care o consideră indispensabilă pentru existența sa. În a doua strofă, poetul descrie durerea provocată de absența iubitei și de singurătatea resimțită în lipsa acesteia. În ultima strofă, poetul exprimă convingerea sa că dragostea sa va rămâne eternă, chiar și după ce va trece prin suferințe și necazuri.

Poezia este scrisă într-un limbaj simplu și accesibil, însă transmite un mesaj puternic și emoționant. Prin utilizarea unor metafore și a unor imagini sugestive, poetul reușește să ilustreze perfect starea sa sufletească.

În final, poezia poate fi interpretată ca o pledoarie pentru importanța iubirii și pentru puterea acesteia de a învinge orice obstacol și de a aduce lumina în viața noastră.