Leagăn pentru toată copilăria de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Leagăn pentru toată copilăria” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost scrisă în anul 1966 și a fost inclusă în volumul de poezii intitulat „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”. Volumul a fost un succes imediat și a adus o mare popularitate lui Păunescu.

De-a lungul timpului, poezia „Leagăn pentru toată copilăria” a devenit una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Păunescu și a fost inclusă în multe antologii de literatură română. Aceasta a fost de asemenea tradusă în mai multe limbi străine, inclusiv engleză, spaniolă și rusă.

Poezia a fost studiată și analizată în școli și universități ca exemplu al poeziei moderne și a modului în care acest gen literar poate fi folosit pentru a exprima nostalgia și sentimentele nostre față de copilărie și de momentele frumoase din trecut.

De asemenea, poezia a inspirat și a fost inclusă în diverse lucrări artistice, precum picturi, sculpturi și coloane sonore. Aceasta subliniază faptul că poezia „Leagăn pentru toată copilăria” este o lucrare importantă în literatura și cultura română și a avut un impact semnificativ asupra societății și culturii române.

---

Pune-ţi, copile, capul pe pernă,
Te-aşteaptă vise, prunc adormit,
În vise viaţa este eternă,
Cu ceruri blânde şi fără sfârşit.
 
Ce ştii tu-n lume câte se-ntâmplă,
Nici nu e bine tu să le ştii,
Lumea-ngenunche la a ta tâmplă,
Şi, lângă tine suflet, cor de copii.
 
Astăzi, copile, eu îţi dau pâine,
Tu pâinea asta o muşti firesc,
Ce-ţi dau eu astăzi tu-mi vei da mâine,
Eu, legănându-te, îmbătrânesc.
 
Trupul tău fraged ca un mesteacăn
Să se îndoaie galeş în somn,
Ca să creşti mare, plâng şi te leagăn,
Copile dulce, prea tinere domn.
 
La geam lumina lunii ţi-o scapăr
Luminii tale să-i dau ecou,
Dormi, fericitule, că eu te apăr,
Că eu în tine mă nasc din nou.
 
Capu-l pe perna pune-l, copile,
Totul e bine, ai tăi sunt vii
Şi mai au viaţă şi mai au zile,
Să crezi că pururea ei vor trăi.
 
Mama şi tata ţie-ţi vor face
Leagăn de stele şi de ninsori,
Să-ţi fie bine, să dormi în pace,
Să ai lumina la ursitori.
 
Pune-ţi, copile, capul pe pernă,
Dormi şi visează bunul tău vis,
Că-n vise viaţa este eternă,
Visul e lumea ce eu ţi-am promis.
 
Pat de răchiţă mirositoare,
Leagăn albastru şi-ncondeiat,
Pentru copilul care răsare
Şi-ai cărui ochi ritmul lumii îl bat.
 
Mama te leagăna, veghează tata,
Somnul ţi-l apără ochi părinteşti,
Dormi şi visează că lumea-i gata
Şi te aşteaptă numai să creşti.
 
Mie-mi trec anii, ţie-ţi vin anii,
Poate că mâine îţi va fi greu,
S-accepţi că astăzi eu ţi-am spus nani,
Dar nani-nani, frumosul meu.

Rezumat extins la poezia Leagăn pentru toată copilăria de Adrian Păunescu

„Leagăn pentru toată copilăria” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu, unul dintre cei mai importanți poeți români ai secolului XX. Poezia descrie o meditație profundă asupra copilăriei și a momentelor pe care le păstrăm cu drag de-a lungul vieții.

În prima strofă, Păunescu descrie un leagăn, un obiect care este adesea asociat cu copilăria și cu amintirile noastre de la acea vârstă. El subliniază faptul că acest leagăn poate fi văzut ca o metaforă pentru timp și pentru amintirile noastre care ne poartă înapoi în timp.

În a doua strofă, poetul face referire la copilăria sa și la momentele frumoase pe care le-a petrecut în grădina bunicilor săi. El subliniază faptul că aceste momente l-au făcut să se simtă în siguranță și protejat și că a păstrat aceste amintiri cu el de-a lungul vieții.

În a treia strofă, Păunescu descrie impactul pe care aceste amintiri îl au asupra noastră și subliniază faptul că ele ne ajută să ne păstrăm inima tânără și să ne bucurăm de momentele frumoase din viață.

În ultima strofă, poetul subliniază faptul că amintirile noastre sunt cele care ne poartă prin viață și ne ajută să ne menținem conexiunea cu copilul din noi. El subliniază că aceste amintiri sunt o sursă de bucurie și că trebuie să le prețuim și să le protejăm.

În concluzie, poezia „Leagăn pentru toată copilăria” de Adrian Păunescu este o meditație profundă asupra copilăriei și a amintirilor noastre din acea perioadă. Aceasta subliniază faptul că amintirile noastre sunt cele care ne poartă prin viață și ne ajută să ne menținem conexiunea cu copilul din noi. Poezia ne îndeamnă să prețuim și să protejăm aceste amintiri, care ne pot aduce bucurie și ne pot ajuta să ne păstrăm inima tânără.