Deşteptarea României de Vasile Alecsandri

Poezia „Deşteptarea României” de Vasile Alecsandri a fost compusă în 1847 și este considerată una dintre primele poezii cu tematică patriotică din literatura română. Ea a fost scrisă cu puțin timp înainte de Revoluția de la 1848 și a avut un impact puternic asupra spiritului naționalist românesc, devenind un simbol al luptei pentru independență și libertate a României.

În această poezie, Alecsandri îndeamnă la trezirea conștiinței naționale și la lupta împotriva opresiunii străine, subliniind importanța unității și solidarității în atingerea acestui obiectiv. Poezia a devenit ulterior un imn național al României și este recitată și astăzi cu ocazia unor evenimente de importanță națională.

Voi ce staţi în adormire, voi ce staţi în nemişcare,
N-auziţi prin somnul vostru acel glas triumfător,
Ce se înalţă pân’ la ceruri din a lumii deşteptare,
Ca o lungă salutare
Cătr-un falnic viitor?
 
Nu simţiţi inima voastră că tresare şi se bate?
Nu simţiţi pieptul vostru un dor sfânt şi românesc
La cel glas de înviere, la cel glas de libertate
Ce pătrunde şi răzbate
Orice suflet omenesc?
 
Iată! lumea se deşteaptă din adânca-i letargie!
Ea păşeşte cu pas mare cătr-un ţel de mult dorit.
Ah! treziţi-vă ca dânsa, fraţii mei de Românie!
Sculaţi toţi cu bărbăţie,
Ziua vieţii a sosit!
 
Libertatea-n faţa lumii a aprins un mândru soare,
Ş-acum neamurile toate către dânsul aţintesc
Ca un cârd de vulturi ageri ce cu-aripi mântuitoare
Se cerc vesel ca să zboare
Către soarele ceresc!
 
Numai tu, popor române, să zaci veşnic în orbire?
Numai tu să fii nevrednic de-acest timp reformator?
Numai tu să nu iei parte la obşteasca înfrăţire,
La obşteasca fericire,
La obştescul viitor?
 
Până când să creadă lumea, o! copii de Românie!
C-orice dor de libertate a pierit, s-a stins din voi?
Până când să ne tot plece cruda, oarba tiranie
Şi la caru-i de trufie
Să ne-njuge ea pe noi?
 
Hai, copii de-acelaşi sânge! hai cu toţi într-o unire
Libertate-acum sau moarte să cătăm, să dobândim.
Pas, români! lumea ne vede… Pentru-a Patriei iubire,
Pentru-a mamei dezrobire
Viaţa noastră să jertfim!
 
Fericit acel ce calcă tirania sub picioare!
Care vede-n a lui ţară libertatea reînviind,
Fericit, măreţ acela care sub un falnic soare
Pentru patria sa moare,
Nemurire moştenind.

Rezumat extins la poezia Deşteptarea României de Vasile Alecsandri

„Deşteptarea României” este o poezie patriotică scrisă de Vasile Alecsandri în anul 1847, în perioada Revoluţiei de la 1848 din Transilvania. Poezia este un apel la unirea românilor din cele trei provincii istorice şi la lupta pentru obţinerea independenţei naţionale.

Poezia începe cu o descriere a stării de adormire a poporului român, subjugat de străini şi îndemnat să se trezească din letargie. Alecsandri îi cheamă pe români să se ridice împotriva opresiunii şi să-şi apere valorile şi tradiţiile naţionale. În continuare, poetul evocă momente importante din istoria românilor, cum ar fi lupta lui Ştefan cel Mare sau cucerirea independenţei de către Statele Unite ale Americii.

În final, Alecsandri subliniază importanţa unităţii şi a luptei comune pentru eliberare şi independenţă. Poezia este un apel la solidaritate şi la mobilizarea întregii naţiuni pentru a-şi recăpăta libertatea şi identitatea naţională.

Faptul divers despre poezia „Deşteptarea României” este că aceasta a fost considerată un manifest al mişcării naţionale româneşti şi a contribuit semnificativ la creşterea sentimentului de apartenenţă la naţiune şi la dorinţa de independenţă. Poezia a fost publicată în mai multe ziare şi reviste din acea perioadă şi a devenit un simbol al luptei pentru libertate şi independenţă a românilor.