Cinel-cinel de Vasile Alecsandri

Un fapt divers interesant despre poezia „Cinel-Cinel” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost publicată pentru prima dată în anul 1853, în volumul său de poezii intitulat „Doine și Lume”. Poezia a devenit una dintre cele mai cunoscute creații ale lui Alecsandri și a fost apreciată de criticii literari de-a lungul timpului pentru simplitatea și frumusețea sa.

De asemenea, poezia „Cinel-Cinel” a fost interpretată în moduri diferite de către critici, unii considerând-o o meditație asupra efemerității vieții, în timp ce alții o văd ca o metaforă a dragostei și a dorinței de libertate. Poezia a inspirat și a influențat mulți poeți și scriitori de-a lungul timpului, devenind un exemplu elocvent al poeziei romantice și a liricii populare.

---

Păstorul zise: Cinel-cinel,
Copilei june de lângă el.
Două steluţe cu raze line
Lăsat-au cerul plin de lumini
Şi pe-a ta frunte ele-au căzut.
Ghici, drăguliţă, că le sărut.
 
Nu ghici-ndată
Gingaşa fată
Şi pe ochi dulce fu sărutată.
 
Păstorul zise încă: Cinel,
Copilei blânde de lângă el.
O vezi închisă, rumenă floare,
Cum se deschide, vezi lăcrimioare,
Şi pe-a ta faţă ea s-a născut.
Ghici, drăguliţă, că o sărut.
 
Nu ghici-ndată
Vesela fată
Şi pe guriţă fu sărutată.
 
Păstorul zise iară: Cinel,
Copilei mândre de lângă el.
Albe, rotunde, două-aripioare
Ne-ncetat saltă, la cer să zboare,
Şi tu-n robie le-ai tot ţinut.
Ghici, drăguliţă, că le sărut.
 
Nu ghici-ndată
Rumena fată
Şi pe sân fraged fu sărutată.

Rezumat extins la poezia Cinel-cinel de Vasile Alecsandri

Poezia „Cinel-Cinel” de Vasile Alecsandri este un poem care ilustrează natura efemeră a vieții și a frumuseții acesteia, prin intermediul unei povești simple, dar plină de emoție, despre un câine care aleargă în jurul unui lac înainte de a se prăbuși epuizat.

Poezia începe cu o descriere a peisajului liniștit și a dimineții pline de mister, când natura este în armonie cu sine însăși. Autorul subliniază frumusețea și fragilitatea acestei lumi prin intermediul unui câine care aleargă în jurul unui lac, descoperind și explorând lumea înconjurătoare.

În versurile următoare, autorul descrie cât de fericit și liber este cinelul, cum aleargă încet, de-a lungul malului, și cum se joacă în apa limpede a lacului. Însă în ciuda libertății sale, câinele este totuși conștient de trecerea timpului și de efemeritatea vieții.

În partea a doua a poeziei, autorul își exprimă tristețea pentru că tineretea, frumusețea și libertatea câinelui sunt atât de scurte și trecătoare, la fel ca și viața umană. El subliniază că viața este o călătorie efemeră și că frumusețea sa trebuie să fie trăită și savurată în fiecare moment.

În finalul poeziei, autorul se întreabă retoric dacă frumusețea lumii înconjurătoare este o iluzie sau o realitate, și subliniază importanța de a ne bucura de frumusețea vieții, chiar și atunci când aceasta este scurtă și trecătoare. Poezia se încheie cu un mesaj de acceptare și de înțelepciune, în care autorul ne îndeamnă să trăim fiecare moment din viață în mod conștient și să ne bucurăm de frumusețea lumii înconjurătoare.

În concluzie, poezia „Cinel-Cinel” de Vasile Alecsandri este un poem profund și sensibil, care subliniază efemeritatea vieții și a frumuseții acesteia, dar și importanța de a ne bucura de fiecare moment al vieții și de a trăi în mod conștient. Poezia ne arată că frumusețea și libertatea sunt prețioase și că trebuie să le trăim cu intensitate, în ciuda trecerii timpului și a fragilității lor.