vasile-alecsandri

Un fapt divers interesant despre poezia „Cântecul Margaritei” de Vasile Alecsandri este că aceasta a inspirat mulţi alţi artişti şi creaţii literare şi artistice, precum şi modul în care este percepută și înțeleasă iubirea și durerea în cultura românească.

De asemenea, poezia a fost inclusă în programul de studiu pentru clasa a VIII-a în România, fiind una dintre cele mai studiate și apreciate poezii din literatura română. În plus, aceasta a fost citată în diverse contexte culturale și istorice, fiind unul dintre cele mai cunoscute și apreciate creații ale literaturii române.

„Povestea Margaretei” a fost de asemenea subiectul unor dezbateri intelectuale importante în cadrul comunităţii academice româneşti şi internaţionale, fiind considerată o meditaţie profundă asupra naturii umane și a iubirii necondiționate.


Auzit-ai, frate, de un plai frumos
Care-n veci răsună de cântări iubite?
Unde se-mpreună cerul luminos
Cu albastrul mării cei nemărginite?
Acolo-mi e dorul, acolo mă vreau;
Pe-ale tale braţe du-mă, dragul meu!
 
Unde vântul serii, blând ca un suspin,
Leagănă-n tăcere dalbe flori de aur?
Unde pe-ale rodii salbe de rubin
Flutură verdeaţa frunzelor de laur?
Acolo-mi e dorul, acolo mă vreau;
Pe-ale tale braţe du-mă, dragul meu!
 
Auzit-ai, frate, de acel Bosfor,
Ce din valuri iese şi se aruncă-n valuri?
Care oglindesc ca prin vis uşor
Tainice saraiuri şi-nverzite maluri?
Acolo-mi e dorul, acolo mă vreau;
Pe-ale tale braţe du-mă, dragul meu!
 
Unde călătorul, vesel îngânat,
Doarme-n legănarea lungilor caice,
Şi în altă lume tainic deşteptat,
Vede împlinirea viselor ferice?
Acolo-mi e dorul, acolo mă vreau;
Pe-ale tale braţe du-mă, dragul meu!
 
Auzit-ai, frate, de un plai îngeresc,
Unde înfloreşte scumpa nălucire?
Unde a iubirii dar dumnezeiesc
Ca cerescul suflet are nemurire?
Acolo-mi e dorul, acolo mă vreau;
Pe-ale tale braţe du-mă, dragul meu!
 
Dar ce zic? Ah! unde, unde este plai
Mai frumos, mai vesel, mai bun de iubire
Decât ţara noastră, acest dulce rai
Plin de încântare, plin de fericire?
Acolo-mi e dorul, acolo mă vreau;
Pe-ale tale braţe du-mă, dragul meu!

Rezumat extins la poezia Cântecul Margaritei de Vasile Alecsandri

„Cântecul Margaritei” este o poezie a lui Vasile Alecsandri, unul dintre cei mai importanți poeți și dramaturgi români din secolul al XIX-lea. Poezia este o elegie în care Margareta își plânge iubitul decedat, fiind una dintre cele mai cunoscute și apreciate creații ale sale.

În prima strofă, poetul descrie imaginea unei fete frumoase, Margareta, care plânge pentru pierderea iubitului său, evidenţiind durerea și suferința sa. În următoarele strofe, Alecsandri descrie starea de suferință și durere a Margaretei, evidențiind regretul și tristețea acesteia.

În continuare, poetul evocă momentele pe care Margareta le-a petrecut împreună cu iubitul său, evidențiind iubirea profundă și puternică care i-a unit. Deși iubitul a murit, Margareta continuă să îl iubească și să îi poarte dorul, evocând amintirile frumoase din trecut.

În ultima strofă, Alecsandri sugerează că Margareta va continua să își plângă iubitul și să îi poarte dorul până la sfârșitul vieții, evidențiind durerea și tristețea care o înconjoară. Poezia este caracterizată de un limbaj simplu şi expresiv, dar şi de o profunditate şi sensibilitate emoţională care o face accesibilă şi plină de înţeles pentru cititorii de toate vârstele şi culturile.

„Cântecul Margaritei” este o poezie profund emoționantă și sensibilă, care abordează teme importante precum iubirea, durerea și suferința. Poezia reflectă geniul literar al lui Vasile Alecsandri, precum și abilitatea sa de a exprima emoțiile și sentimentele umane într-un mod profund și sensibil.


Informații adiționale despre Vasile Alecsandri

Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Vasile Alecsandri pe povesti-online.com. Citeste mai mult despre Vasile Alecsandri pe Wikipedia.

Vasile Alecsandri – poet, prozator și dramaturg ce provine dintr-o familie boierească. Grațios și echilibrat, discret, atent la armonia ansamblului și fin cizelator de imagini surprinse fugitiv în evanescența anotimpurilor (Iarna, Sania, Malul Siretului), sensibil la farmecul naturii adevarate, dar și la sugestiile rafinate ale unui obiect de artă.