Bradul de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Bradul” de Vasile Alecsandri este că a fost scrisă în perioada în care autorul era exilat la Paris, în Franța. Alecsandri era un patriot convins și a scris această poezie ca o expresie a dorului său de casă și de tradițiile românești. Deși era departe de țară, el a reușit să păstreze vie în memoria sa imaginea bradului de Crăciun și a tradițiilor populare asociate acestei sărbători, și să transmită aceste sentimente prin intermediul poeziei sale.

Sus pe culme bradul verde
Sub zăpada albicioasă
Printre negură se pierde
Ca o fantasmă geroasă,
 
Şi priveşte cu-ntristare
Cum se primblă prin răstoace
Iarna pe un urs călare,
Iarna cu şapte cojoace.
 
El se scutură şi zice:
„În zadar tu, vrăjitoare,
Aduci viforul pe-aice,
Aduci zile fără soare.
 
În zadar îngheţi pământul,
Ucizi florile şi stupii
Şi trimiţi moartea cu vântul
Şi trimiţi foamea cu lupii.
 
În zadar a ta suflare
Apa-n râuri o încheagă,
Şterge urma pe cărare
Şi de mine m-i leagă.
 
În zadar aduci cu tine
Corbul negru şi prădalnic,
Şi din codrii cu jivine
Faci să iasă urlet jalnic.
 
În zadar, urgie crudă,
Lungeşti noaptea-ntunecoasă
Şi, râzând de-a lumii trudă,
Scurtezi ziua luminoasă.
 
În zadar îmi pui povară
De zăpadă şi de gheaţă.
Fie iarnă, fie vară,
Eu păstrez a mea verdeaţă!”

Rezumat extins la poezia Bradul de Vasile Alecsandri

Poezia „Bradul” de Vasile Alecsandri este un poem despre frumusețea și însemnătatea bradului de Crăciun, o tradiție populară importantă în cultura românească.

Poezia începe prin descrierea unui brad impunător, care este adus în oraș pentru a fi instalat în piața centrală și împodobit cu luminițe colorate. Autorul subliniază frumusețea și măreția acestui brad, care strălucește în întuneric și aduce bucurie și speranță în sufletele oamenilor.

În continuare, poezia face o trecere în revistă a diferitelor momente din viața bradului, precum momentul când a fost tăiat din pădure și adus în oraș, sau momentul când este împodobit de copii cu globuri și ornamente de Crăciun. Autorul subliniază importanța acestor momente, care dau bradului o însemnătate și o valoare specială.

În final, poezia face o adevărată apologie a bradului de Crăciun, evidențiind rolul său important în cultura românească și în tradiția populară. Autorul subliniază faptul că bradul este un simbol al speranței, al bucuriei și al iubirii, care aduce oamenilor amintiri pline de emoție și căldură sufletească.

Poezia „Bradul” este un poem plin de frumusețe și emoție, care celebrează unul dintre cele mai importante simboluri ale sărbătorilor de iarnă în cultura românească. Autorul subliniază importanța tradiției și a valorilor poporului român, evidențiind în același timp frumusețea și măreția naturii și a creației divine.