Banul Mărăcină de Vasile Alecsandri

Un fapt divers despre poezia „Banul Mărăcină” de Vasile Alecsandri este acela că aceasta a fost inclusă într-un film documentar intitulat „Corupția în România”, realizat de Asociația pentru Implementarea Democrației și a Drepturilor Omului (AIDDO) în anul 2015. Filmul explorează problema corupției în România și încearcă să atragă atenția asupra acestui fenomen care afectează societatea românească.

Poezia „Banul Mărăcină” a fost aleasă pentru a ilustra modul în care corupția și exploatarea săracilor afectează societatea și pentru a încuraja oamenii să lupte împotriva acestui fenomen. Filmul a fost bine primit de public și a fost considerat un mod inovativ și interesant de a aborda problema corupției și de a încuraja schimbarea în societate.

---

I
 
Sus la munte, ninge, plouă,
La Craiova pică rouă
Din ai nopţii ochi cereşti
Şi din ochii omeneşti
 
Dar ce plâng românii oare?
Sufletul de ce îi doare?
Plâng un mândru frăţior
Dezlipit din sânul lor.
 
Banul tânăr Mărăcină,
Cărui Oltul se închină,
De pe malu-i a plecat
Pe-un fugar neîncălecat.
A plecat în lungă cale
Cu ceata slugilor sale
Şi cu cinzeci de voinici,
Adunaţi toţi de pe-aici.
 
Ei păşesc peste hotare,
Trec prin satele maghiare,
Prin oraşele nemţeşti,
Prin ţări lungi împărăteşti,
Şi, în dragostea moşiei,
Duc Vulturul României
Care-n aur lucitor
E cusut pe steagul lor.
 
Tot pe-a Dunării verzi maluri,
Unde umbra-i joacă-n valuri
Merge mândrul craiovean
Câte zile-s într-un an,
Şi feciorii mi-l urmează,
Şi fugarii lor nechează,
Şi străinii ce-ntâlnesc
Stau în cale de-i privesc.
 
Pasă ceata călătoare
Când pe noapte, când pe soare.
Lung e drumul, lung şi greu!
Unde merg aşa mereu?
Ei se duc la vitejie,
Căci au tainica solie
De-a sădi în viitor
Libertatea ţării lor.
 
II
 
Colo-n ţărmuri depărtate,
În a Franţei cetate,
Vechiul Luvru e deschis
Poporimii din Paris,
Care-aleargă să privească
Armia cavalerească
Ce din zori s-a adunat
Lâng-al regelui palat.
 
Sala tronului e plină
De o magică lumină
Ce se varsă din senin
Pe frumoase flori de crin,
Şi pe dame strălucite,
Tot în aur învelite,
Şi pe nobili mult vestiţi,
Tot cu fer acoperiţi.
 
Filip regele s-arată
Cu-a sa frunte-ncoronată
Şi le zice: „Nobili fraţi!
Scoateţi spada şi juraţi,
Din a noastră dulce ţară
Duşmanul străin să piară!”
Mii de glasuri strig: „Jurăm
Franţa s-o eliberăm!”
 
Iată că în sala mare
Un străin deodată pare,
Tânăr, mândru, nalt, frumos,
La ochire luminos.
El spre tron măreţ păşeşte,
Lângă rege se opreşte
Şi din gură zice-aşa:
„Să trăieşti, măria-ta!”
 
Toţi s-apropie în grabă.
„Ce voieşti?” regele-ntreabă.
„Sunt român de la Carpaţi
Ş-aduc cincizeci de bărbaţi
Ce sunt gata ca şi mine
De-a muri toţi pentru tine,
Apărând cu braţul lor
Franţa ş-al ei onor!
 
Ţara mea cu blânde şoapte
Mi-a zis tainic într-o noapte:
‘Mergi, copile, înarmat,
La Apusul depărtat.
Mergi de varsă al tău sânge
Pentru Franţa ce plânge,
Căci şi ea pe viitor
Mi-a veni în ajutor.’”
 
Uimit regele-atunci zice:
„Bun sosit la noi, voinice!
Spune nouă, cine eşti?
În Carpaţi cum te numeşti?”
 
„Eu sunt banul Mărăcină,
Cărui Oltul se închină.”
„Ţine spada mea în dar,
Brav marcheze de Ronsar!”

Rezumat extins la poezia Banul Mărăcină de Vasile Alecsandri

Poezia „Banul Mărăcină” de Vasile Alecsandri este o lucrare lirică care prezintă lupta dintre sărăcie și bogăție, exprimată prin intermediul personajului Banul Mărăcină. Este o poezie care tratează tema corupției și a inegalității sociale într-o manieră satirică.

În prima strofă, poetul prezintă portretul personajului principal, Banul Mărăcină, sugerând astfel ideea de aroganță și înfumurare. Acesta este prezentat ca un om bogat și puternic, care trăiește în lux și își batjocorește săracii.

În strofa a doua, poetul descrie modul în care Banul Mărăcină a dobândit averea sa, sugerând astfel ideea de corupție și de exploatare a săracilor. Autorul descrie cum Banul Mărăcină a obținut banii prin intermediul unor metode necinstite, cum ar fi împrumuturile cu dobânzi mari și exploatarea muncii săracilor.

În strofa a treia, poetul prezintă imaginea săracilor, sugerând astfel ideea de neajutorare și de disperare a acestora. Autorul descrie cum aceștia își vând pământurile și casele pentru a plăti datoriile către Banul Mărăcină, sugerând astfel ideea de inegalitate socială și de lipsa de dreptate.

În final, poetul subliniază faptul că Banul Mărăcină este o figură negativă și că nu merită nici respectul, nici admirația celor din jur. Autorul sugerează ideea că adevărata valoare a unei persoane nu constă în bogăție sau în putere, ci în caracterul și în virtuțile sale morale.

În ansamblu, poezia „Banul Mărăcină” de Vasile Alecsandri este o lucrare satirică care tratează tema corupției și a inegalității sociale. Este o poezie plină de metafore și simboluri, care sugerează ideea că bogăția și puterea nu sunt suficiente pentru a câștiga admirația și respectul celor din jur, ci este nevoie și de virtuți morale. Este o poezie care încurajează oamenii să lupte împotriva corupției și a inegalității sociale, și să își apere valorile și drepturile.