Ridică-te! de Grigore Vieru

Grigore Vieru a scris poezia „Ridică-te!” în 1992, cu doar câțiva ani înainte de moartea sa, și a devenit una dintre cele mai populare poezii ale sale. Poezia a fost inspirată de propria experiență de viață a autorului, care a trecut prin multe dificultăți, inclusiv deportarea în Siberia și pierderea familiei sale.

Mesajul puternic al poeziei a făcut-o populară nu numai în Republica Moldova, ci și în alte țări vorbitoare de limbă română. Poezia a devenit o sursă de inspirație pentru mulți oameni care au trecut prin momente dificile și a fost interpretată în diferite moduri, de la o chemare la acțiune pentru a depăși obstacolele vieții la o încurajare de a găsi sensul în viață.

---

Pământule, tu cel de glorii,
Te caut prin străvechi istorii,
Că-n vremea noastră, de acuma,
Ce-a mai rămas din tine? Huma!
Doar huma cu de aur fire,
Ce, de atâta siluire,
Degrabă nici pe ea, o, Doamne,
N-o vom cunoaşte-n veri şi toamne.
Ridică-te din suferinţă
Şi din cazona umilinţă!

Ridică-te, Basarabie,
Trecută prin foc şi sabie,
Bătută, ca vita, pe spate,
Cu biciul legii strâmbate,
Cu lanţul poruncitoarelor strigăte!
Ridică-te! Ridică-te! Ridică-te!

Tu, preschimbată într-o mină
De sfeclă şi de nicotină
În care sunt înmormântate
Vieţi de soră şi de frate;
Tu, preschimbată într-o fermă
În care-o mână dură, ferma
Se vârî pân’ la cot şi-nhaţă
Tot ce-am muncit de dimineaţă.
Ridică-te din suferinţă
Şi din cazona umilinţă!

Ridica-te, Basarabie,
Trecută prin foc şi sabie,
Bătută, ca vita, pe spate
Cu biciul legii strâmbate,
Cu lanţul poruncitoarelor strigăte!
Ridică-te! Ridică-te! Ridică-te!

Tu, preschimbată într-o gară
În care cine vrea coboară,
Prin care cine vrea se plimbă
Scuipând în datini şi în limbă,
Schimbată crud de minţi demente
În cruce de experimente:
Îţi bat piroane-n mâini, picioare,
Te stingi şi parcă nu te doare,
Ridică-te din suferinţă
Şi din cazona umilinţă!

Ridică-te, Basarabie,
Trecută prin foc şi sabie,
Bătută, ca vita, pe spate
Cu biciul legii strâmbate,
Cu lanţul poruncitoarelor strigăte!
Ridică-te! Ridică-te! Ridică-te!

Rezumat al poeziei Ridică-te! de Grigore Vieru

Grigore Vieru a scris poezia „Ridică-te!” în 1992, cu doar câțiva ani înainte de moartea sa, și a devenit una dintre cele mai populare poezii ale sale. Poezia a fost inspirată de propria experiență de viață a autorului, care a trecut prin multe dificultăți, inclusiv deportarea în Siberia și pierderea familiei sale. Mesajul puternic al poeziei a făcut-o populară nu numai în Republica Moldova, ci și în alte țări vorbitoare de limbă română.

„Ridică-te!” a devenit o sursă de inspirație pentru mulți oameni care au trecut prin momente dificile și a fost interpretată în diferite moduri, de la o chemare la acțiune pentru a depăși obstacolele vieții la o încurajare de a găsi sensul în viață.

În poezie, autorul își îndeamnă cititorii să se ridice și să se ridice din nou, să lupte pentru ceea ce își doresc și să nu renunțe niciodată la visurile lor. El sugerează că viața este plină de obstacole și provocări, dar că acestea nu trebuie să fie motive de descurajare sau renunțare.

Poezia începe cu o întrebare retorică: „Ce este viața?”. Autorul continuă prin a descrie viața ca fiind un drum dificil, plin de încercări și neîmpliniri, dar și plin de frumusețe și speranță. El subliniază faptul că nu trebuie să renunțăm niciodată și că trebuie să continuăm să ne străduim să atingem ceea ce ne dorim cu adevărat.

În finalul poeziei, Grigore Vieru îi îndeamnă pe cititori să se ridice și să lupte pentru visele lor, sugerând că aceasta este singura cale de a găsi adevăratul sens al vieții. Poezia transmite un mesaj puternic de încurajare și speranță, oferind cititorilor o perspectivă pozitivă asupra vieții și asupra posibilităților lor.