Un aspect interesant al poeziei „Sus” de Tudor Arghezi este modul în care aceasta îmbină o perspectivă filozofică profundă cu un limbaj poetic inovativ. Poezia, care este parte din volumul „Cuvinte Potrivite”, publicat în 1927, reflectă capacitatea lui Arghezi de a explora teme universale, cum ar fi aspirațiile umane și căutarea sensului, într-un stil unic și profund personal.
„Sus” este remarcabilă pentru folosirea imagisticii și a simbolismului pentru a ilustra tensiunea dintre lumea materială și aspirațiile spirituale. Arghezi folosește contrastul dintre „jos” și „sus” pentru a simboliza conflictul dintre realitățile cotidiene, adesea brutale și limitative, și aspirația umană către ceva mai înalt și mai spiritual.
Bagă de seamă, omule de carne,
Că umblă orice zi să te răstoarne,
Că orice oră umblă să te frîngă.
Dar lacrima durută nu ți-o lăsa să plîngă.
Ia seama bine, somn să nu te fure,
Nu te opri, înalță-te vulture.
Ajunge o secundă să șovăi. Chiar de azi
Ai și-nceput să şchioapeţi și să cazi.
Neadormit și teafăr se cuvine
S-arunci și trîndăvia ispitei de la tine.
Primejdia s-o cauți de-a dreptul, într-adins.
Nu te lăsa de semeni și timp rănit și-nvins.
Cu traista-n spinare, cu cîinele tău, leul,
Dă luptă nentreruptă cu ceasul rău și greul.
Călătorind de-a pururi prin zări și peste zare,
Să nu te afle viața culcat, dar în picioare.
Rezumat extins la poezia Sus de Tudor Arghezi
Poezia „Sus” de Tudor Arghezi, inclusă în volumul său „Cuvinte Potrivite”, este o lucrare profundă care explorează teme existențiale, folosind un limbaj evocator și simboluri puternice pentru a vorbi despre aspirațiile umane și căutarea sensului.
La nivelul suprafeței, „Sus” pare să fie despre aspirația către înălțimi mai spirituale și despre tensiunea dintre lumea materială și cea spirituală. Arghezi folosește contrastul între „jos” și „sus” pentru a simboliza această luptă interioară. „Jos” reprezintă realitățile cotidiene, adesea grele și limitative, în timp ce „sus” simbolizează dorința omului de a atinge ceva mai înalt și mai pur.
În poezie, Arghezi descrie o călătorie simbolică de la nivelul terestru, grevat de greutăți, la cel spiritual, înălțător. Această călătorie este plină de obstacole și provocări, reflectând lupta universală a omului pentru transcendere și autodepășire. Prin aceasta, poetul explorează tensiunea dintre condiția umană limitată și aspirațiile nelimitate ale spiritului.
Pe parcursul poeziei, Arghezi folosește imagini vizuale și metafore puternice pentru a ilustra această luptă și aspirație. De exemplu, el poate folosi imagini ale naturii, cum ar fi păsări care zboară spre cer sau copaci care se întind către soare, ca simboluri ale dorinței umane de a se ridica deasupra condițiilor materiale.
„Sus” este, în esență, o meditație asupra condiției umane și a căutării neîncetate a omului de a găsi semnificație și scop într-o lume plină de limitări. Prin această poezie, Arghezi nu doar exprimă aceste teme universale, dar și demonstrează abilitatea sa de a transforma gânduri și sentimente profunde în artă poetică. Aceasta reflectă măiestria sa în utilizarea limbajului și simbolismului pentru a explora aspecte complexe ale experienței umane.
Informații adiționale despre poezii de Tudor Arghezi
Vezi aici toate lista la toate poeziile de Tudor Arghezi pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Tudor Arghezi pe Wikipedia.
Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”.
