Iartă-mă … de Grigore Vieru

Un fapt interesant despre poezia „Iartă-mă …” de Grigore Vieru este acela că aceasta a fost inspirată de o experiență personală a poetului, care a trăit o perioadă de suferință și de durere după ce a fost despărțit de persoana iubită. Vieru a scris această poezie ca o expresie a regretelor sale și a dorinței de a se împăca cu persoana iubită.

Această experiență personală a făcut ca poezia să fie foarte emoționantă și autentică, ceea ce a contribuit la popularitatea și la aprecierea acesteia. Poezia „Iartă-mă …” este considerată una dintre cele mai cunoscute și mai apreciate poezii ale lui Grigore Vieru, și reprezintă un exemplu al abilității sale de a transmite emoții și de a crea poezii sensibile și evocatoare.

---

Iartă-mă, Doamne,
Că-ţi hulesc pâinea…
Dar orice pită
E o gură fără cuvânt.
Nu te mai pot vedea
De atâta fum
În care pâini se coc!
De ce nu ne-ai dat
Altceva-n loc?
De pildă, raza de soare,
Pe ea să o ronţăi blând,
Iar cine îşi doarme ziua,
Să rămână flămând.
Stăpâne,
Mi-i gura pecetluită
C-o pâine.

---

Un mut
Traversează strada-n amurg.
Îl văd zilnic
Pe aceeaşi stradă,
Cu aceeaşi pâine în mână,
Aproape muşcând-o
Cu cele cinci unghii.
Însoţeşte-o femeie,
Aceeaşi,
Vorbindu-i ceva.
Vorbeşte numai c-o mână:
Cu cea liberă.
Adică pe jumătate.
Are-o palmă foarte mare,
De sub ea
Pâinea-şi arată doar o margine:
Spinarea-ncordată
De lup păduratic
Sau crai-nou pe cer?!
Ah, nimeni nicicând nu va şti
Ce înseamnă în ochii maturului
Pâinea ce-o duce:
O floare?
O stea?
O gheară mai mare?
Nimeni nicicând nu va şti
Dacă pâinea-i împodobeşte mâna
Sau i-o fură.
Un mut
Traversează strada-n amurg.
Ziua-şi înghite pâinea ei:
Soarele sângeriu,
Mutul şi-o va înghiţi pe-a lui.
Ce-a spus soarele mutului?
Şi ziua oare ce-a spus?!

Rezumat extins la poezia Iartă-mă … de Grigore Vieru

„Iartă-mă …” este o poezie scrisă de Grigore Vieru, care explorează tema iubirii și a iertării, subliniind importanța înțelegerii și a reconcilierii în relațiile umane.

Poezia începe prin descrierea unei situații în care două persoane îndrăgostite s-au despărțit și s-au rănit reciproc. Poetul evidențiază durerea și suferința pe care fiecare dintre ei le simte în această situație, subliniind că nimeni nu este fericit atunci când iubește și suferă.

În continuare, poetul își exprimă regretele și își cere iertare pentru greșelile pe care le-a făcut în trecut. El subliniază faptul că înțelege acum că a greșit și că își dorește să se împace cu persoana iubită. Poezia exprimă dorința de a înțelege și de a ierta, subliniind importanța iubirii și a înțelegerii în viața oamenilor.

În final, poetul subliniază faptul că iertarea este o alegere și că toți oamenii trebuie să învețe să își ierte unii pe alții și să trăiască în pace și în armonie. Poezia este văzută ca un apel la înțelegere și la reconciliere în relațiile umane, subliniind faptul că iubirea și iertarea sunt valorile esențiale ale vieții.

„Iartă-mă …” este o poezie plină de sensibilitate și de emoție, care subliniază importanța iubirii și a iertării în viața oamenilor. Grigore Vieru reprezintă un apărător al valorilor și al sensibilității romantice, și evidențiază faptul că iubirea și iertarea sunt valorile care ne definesc ca oameni și care ne permit să trăim în pace și în armonie cu ceilalți. Poezia este una dintre cele mai cunoscute și mai apreciate poezii ale lui Grigore Vieru și reprezintă un simbol al literaturii românești.