Un fapt divers interesant despre poezia „Doi copii” de Tudor Arghezi este că această poezie a fost scrisă în anul 1910, ceea ce înseamnă că face parte din primele creații poetice ale lui Arghezi. La momentul respectiv, Arghezi era încă influențat de simbolismul și estetica literară a epocii sale, iar poezia „Doi copii” reflectă această influență. Cu toate acestea, mai târziu, în cariera sa, Arghezi și-a dezvoltat propriul stil distinctiv, devenind unul dintre cei mai importanți poeți și scriitori ai literaturii române moderne. Astfel, „Doi copii” reprezintă o mărturie a evoluției stilistice a lui Arghezi și a modului în care și-a dezvoltat vocea poetică de-a lungul timpului.
Doi copii s-au dus de mâna
Colindând o saptamâna
Dupa scoici, dupa ghioace.
Vrând cum marea sa se joace,
Ea, pierduta-n hora ei,
Nu s-a prins la rând cu ei.
Atâtata sa-si destrame
Paturile de naframe.
Se dezbraca si se-mbraca,
Singura ca sa se placa,
Fermecata sa se scalde
În sidefuri si zmaralde.
Nu stiu ce le-a casunat
Pe la ceasul înnoptat,
Ca pe un drumeac stingher
S-au pierdut, intrând în cer…
Rezumat extins la poezia Doi copii de Tudor Arghezi
Poezia „Doi copii” de Tudor Arghezi este o creație poetică scrisă în stil simbolist, care explorează lumea inocenței și a copilăriei. Acest poem oferă o imagine sensibilă a doi copii și a experiențelor lor într-un cadru natural și pastoral.
Poezia începe prin a descrie doi copii care se joacă într-un câmp, sugerând bucuria și libertatea copilăriei. Autorul folosește imagini vizuale și senzoriale pentru a recrea atmosfera plină de viață a momentului.
Pe măsură ce poezia progresează, Arghezi subliniază contrastul dintre lumea copiilor și lumea adulților. El vorbește despre modul în care copiii sunt „încă neștiutori de rău” și nu sunt încă corupți de complexitățile și problemele vieții de adulți.
Autorul aduce în discuție tema trecerii timpului și a pierderii inocenței. El sugerează că lumea copiilor este trecătoare și că aceștia vor ajunge să cunoască și să înțeleagă mai multe despre lumea reală odată cu înaintarea în vârstă.
În final, „Doi copii” de Tudor Arghezi este o poezie care celebrează inocența și bucuria copilăriei, în timp ce subliniază fragilitatea acestei perioade. Este o creație poetică sensibilă și plină de imagini frumoase, care invită cititorul să reflecteze asupra naturii efemere a copilăriei și a trecerii timpului. Poemul reprezintă o mărturie a abilităților lui Arghezi de a evoca imagini puternice și de a transmite emoții complexe prin limbaj poetic.
Informații adiționale despre poezii de Tudor Arghezi
Vezi aici toate lista la toate poeziile de Tudor Arghezi pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Tudor Arghezi pe Wikipedia.
Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”.
