Poezia „Joc de chiciuri” de Tudor Arghezi este un exemplu remarcabil al stilului său unic, fiind o combinație de umor, ironie și joc de cuvinte. Arghezi era cunoscut pentru abilitatea sa de a transforma cuvintele și imaginile obișnuite în simboluri complexe, iar în „Joc de chiciuri” acest lucru este evident. Poezia îmbină elemente de natură ludică cu o critică subtilă a societății, demonstrând măiestria poetului în utilizarea limbajului. Este interesant de menționat că, deși pare o poezie simplă la prima vedere, „Joc de chiciuri” ascunde straturi mai profunde de semnificații și aluzii culturale, caracteristice stilului lui Arghezi.
Cine s-a jucat aznoapte,
Că ne-a uns pomii cu lapte
Și-a vopsit cu tibişir
Coardele de trandafir ?
Ba se poate că o mînă
Le-a-nşirat c-un fir de lînă
Și-a tras crăci de corcoduşi
Prin degete de mînuşi.
Vinele dintre petunii
S-au făcut cît niște funii,
Sîrma gardului de plasă
E de zece ori mai groasă
Și-mpresoară curtea mea
Cu zăplaz de catifea.
Sforile de telegraf
Leagănă cîte-un cearceaf.
Pe o căpiță de mei
Șed opt mii de porumbei.
Căci întregul Duhul Sfînt
S-a pogorît pe pămînt.
Iepuri albi cu blana groasă
S-au strîns pîlcuri lîngă casă.
Țărîna, ca de hîrtie,
E-nvelită cu dimie.
Peste casă o broboadă
A căzut, ciucuri, grămadă.
Cerbii,-n turme și cirezi,
Prinși de coarne-s în livezi,
Și-ncepînd coasta s-o urce,
Se zmucesc să se descurce.
Ce folos ! Din ramuri, iacă,
Nu mai pot să se desfacă,
Și-n plopi sună clopote
Șubrede, de horbote.
Rezumat extins la poezia Joc de chiciuri de Tudor Arghezi
„Poezia ‘Joc de chiciuri’ scrisă de Tudor Arghezi este un text poetic ce surprinde cu subtilitate şi ironie aspecte din lumea copiilor şi a adulţilor. Titlul sugerează un joc aparent nevinovat, dar subiectul nu se limitează doar la acest aspect.
Versurile dezvăluie o viziune amară asupra societăţii, cu oameni care se comportă ca nişte copii în faţa banilor şi a puterii. Arghezi foloseşte simboluri precum pietrele, bilele şi băţurile pentru a ilustra interacţiunile dintre oameni şi modul în care aceştia se folosesc unii de ceilalţi în jocul vieţii. Poetul pune în contrast lumea naivă a copiilor cu cinismul şi egoismul adulţilor, sugerând că aceştia din urmă nu s-au maturizat cu adevărat.
În plus, poezia are un caracter satiric, subliniind absurda vanitate a oamenilor, care se agaţă de iluzii şi aparenţe false. Limbajul şi ironia folosite de Arghezi dezvăluie o critică ascuţită la adresa ipocriziei şi superficialităţii din societatea vremii sale.
Informații adiționale despre poezii de Tudor Arghezi
Vezi aici toate lista la toate poeziile de Tudor Arghezi pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Tudor Arghezi pe Wikipedia.
Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”.
