Un fapt interesant despre poezia „Melancolie” de Lucian Blaga este că aceasta face parte din ciclul său de poezii filozofice și existențiale. În această poezie, Blaga explorează sentimentul de melancolie și contemplare a vieții, aducând în discuție teme legate de efemeritatea timpului și căutarea sensului în existență. Această poezie reflectă preocupările profunde ale lui Lucian Blaga cu privire la natura umană și rolul său în univers, și este o ilustrare a abilității sale de a exprima complexitatea gândurilor și sentimentelor într-un mod poetic și profund.
Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri.
Plouă.
Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea,
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume
cu toamna şi cu seara ei
mă doare ca o rană.
Spre munţi trec nori cu ugerele pline.
Şi plouă.
Rezumat extins la poezia Melancolie de Lucian Blaga
Poezia „Melancolie” de Lucian Blaga este o lucrare profundă și introspectivă care explorează sentimentul de melancolie și contemplare a vieții. Iată un rezumat extins al acestei poezii:
Această poezie începe cu evocarea unei stări de melancolie, cu imaginea unui suflet ce contemplă adâncurile gândurilor sale. Autorul se simte copleșit de melancolie și se întreabă despre sensul vieții și al existenței umane într-o lume efemeră.
Blaga descrie cum „norii cu aripi triste” se adună în jurul sufletului său, sugerând o atmosferă de tristețe și contemplare profundă. El simte că sufletul său este o „pustietate” și se întreabă dacă găsește un răspuns la întrebările sale în liniștea acelei pustietăți.
Poezia explorează tema timpului și a efemerității vieții umane. Autorul vorbește despre „ceasornicul neiertător” al timpului care marchează trecerea inexorabilă a zilelor. În această trecere rapidă a timpului, Blaga caută sensul vieții și se întreabă dacă acesta poate fi găsit în contemplarea naturii și a cosmosului.
În final, poetul sugerează că melancolia și contemplarea pot duce la o mai profundă înțelegere a universului și a locului nostru în el. Deși poezia transmite o stare de melancolie, ea sugerează și că această stare poate fi un mijloc de căutare a înțelegerii și a sensului în existența umană.
„Poezia „Melancolie” de Lucian Blaga este astfel o meditație profundă asupra vieții, timpului și a căutării sensului într-o lume efemeră. Autorul folosește un limbaj poetic bogat și imagini puternice pentru a transmite complexitatea sentimentelor și gândurilor sale, oferind cititorilor oportunitatea de a reflecta asupra propriilor lor căutări și contemplări existențiale.”
Informații adiționale despre poeziile de Lucian Blaga
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Lucian Blaga pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Lucian Blaga pe Wikipedia.
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în ziarul Românul (sub semnătura Ion Albu), cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909.
