Un fapt divers interesant despre poezia „La curţile dorului” de Lucian Blaga este că aceasta face parte din ciclul său de poezii intitulat „La curțile dorului” din volumul „Și toate acestea”. Publicat în 1943, acest ciclu de poezii este caracterizat de o profunzime filozofică și o introspecție poetică ce explorează teme precum timpul, destinul și căutarea sensului în viață. Poezia „La curţile dorului” ilustrează dragostea și dorul pentru locurile natale, precum și complexitatea relației dintre individ și istoria sa personală.
Prin vegherile noastre – site de in –
vremea se cerne, şi-o pulbere albă
pe tâmple s-aşază. Aurorele încă
se mai aprind, şi-asteptam. Asteptam
o singură oră să ne-mpărtăşim
din verde imperiu, din raiul sorin.
Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide
lungi zile pierduţi şi străini.
Oaspeţi suntem în tinda noii lumini
la curţile dorului. Cu cerul vecini
cu toate că mult mai puţin o să pară.
Aşteptam să vedem prin columne de aur
Evul de foc cu steaguri paşind,
şi fiicele noastre ieşind
sa pună pe frunţile porţilor laur.
Din când în când câte-o lacrim-apare
şi fără durere se-ngroaşă pe geană.
Hrănim cu ea
Nu ştim ce firavă stea.
Rezumat extins la poezia La curţile dorului de Lucian Blaga
Poezia „La curțile dorului” de Lucian Blaga este un text liric profund, care explorează teme legate de dor, identitate și relația omului cu locurile natale. Iată un rezumat extins al acestei poezii:
Poezia începe prin descrierea unei imagini poetice a unui sat sau a unui loc natal, cunoscut pentru „curțile dorului.” Această imagine sugerează că locul este încărcat cu amintiri și emoții profunde pentru autor.
Autorul exprimă un puternic sentiment de dor pentru acest loc natal și pentru amintirile asociate cu el. El își amintește de mirosurile, sunetele și senzațiile din copilărie, care acum i-au devenit o sursă de dorință și melancolie.
Poezia reflectă, de asemenea, asupra timpului și a schimbărilor inevitabile care au avut loc în locurile natale de-a lungul anilor. Autorul se întreabă dacă locurile păstrate în amintirea sa mai sunt la fel de autentice și pure precum le-a cunoscut în copilărie.
Tema identității este subliniată în poezie, cu autorul exprimând ideea că locurile natale sunt o parte intrinsecă a sinelui său. Ele contribuie la definirea sa ca individ și la formarea amintirilor sale.
În final, autorul recunoaște că locurile natale rămân mereu vii în amintirile sale și că dorul pentru ele este profund. El încheie poezia cu o expresie a dragostei și loialității față de locurile natale, sugerând că acestea sunt o parte esențială a identității sale.
În concluzie, poezia „La curțile dorului” de Lucian Blaga este o meditație profundă asupra relației dintre individ și locurile natale, precum și asupra puterii amintirilor și a dorului. Ea subliniază importanța locurilor natale în definirea identității individuale și în transmiterea moștenirii culturale și emoționale.
Informații adiționale despre poeziile de Lucian Blaga
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Lucian Blaga pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Lucian Blaga pe Wikipedia.
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în ziarul Românul (sub semnătura Ion Albu), cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909.
