Un fapt divers interesant despre poezia „La Mănăstirea Căpriana” de Grigore Vieru este că aceasta a fost scrisă în timpul perioadei sovietice, când autoritățile sovietice promovau o politică ostilă față de religie și de tradițiile populare. În această perioadă, poeziile lui Vieru au reprezentat o formă de rezistență culturală împotriva acestei politici, subliniind importanța tradițiilor și a valorilor spirituale în viața oamenilor.
Poezia „La Mănăstirea Căpriana” este un exemplu elocvent al acestei poziții, ilustrând faptul că oamenii pot găsi liniște și pace într-un loc sfânt și că acestea sunt cele mai importante în viață. Prin intermediul poeziei sale, Grigore Vieru a reușit să transmită mesajul că este posibil să fii fericit și să trăiești o viață împlinită, chiar și într-un context social și politic dificil.
La Mănăstirea cea Căpriană
Bate un clopot în zi de duminică.
La Căpriana rană pe rană,
Rană pe rană se vindecă.
Intră în templu, om al durerii.
Nu-i o ruşine să intri-n biserică,
E o ruşine liniştea serii
A o preface-n cazarmă isterică.
Bate frumos un clopot,
Bate un clopot
Al învierii şi bunei vestiri!
Vine din cer un şopot,
Vine un şopot
Şi mă ridică din mare pustiiri!
Bate un clopot ca o chemare
La Căpriana în miros de crinişte
Iar la Putna, sfântă şi mare,
Dangăt de aur răspunde în linişte.
Semn că ne vede, semn că ne-aude
Dragostea Putnei în zi de duminică.
Când în lumina viselor ude
Rană pe rană în taină se vindecă.
Bate frumos un clopot,
Bate un clopot
Al învierii şi bunei vestiri!
Vine din cer un şopot,
Vine un şopot
Şi mă ridică din mare pustiiri!
Rezumat extins la poezia La Mănăstirea Căpriana de Grigore Vieru
Poezia „La Mănăstirea Căpriana” de Grigore Vieru este un poem care surprinde o experiență de viață și o emoție puternică a autorului, vizitarea unei mănăstiri și întâlnirea cu o călugăriță, care îl impresionează prin puritatea și seninătatea sa sufletească.
Poezia începe cu o descriere a drumului spre Mănăstirea Căpriana, a frumuseții naturii și a liniștii care îi îmbrățișează pe cei care o vizitează. Însă autorul subliniază faptul că această liniște este doar aparentă, deoarece fiecare om are propriile sale gânduri și emoții care îl însoțesc în călătoria sa.
În versurile următoare, autorul descrie întâlnirea sa cu călugărița, care îl impresionează prin seninătatea și puritatea sa sufletească. Ea îl întâmpină cu zâmbetul pe buze și îi spune cuvinte calde și binecuvântări. Autorul simte că ea are capacitatea de a-l înțelege și de a-l ajuta să-și găsească liniștea interioară.
În partea a doua a poeziei, autorul reflectă asupra vieții sale și a rolului mănăstirii în aceasta. El își exprimă recunoștința față de călugăriță și față de liniștea pe care o găsește la Mănăstirea Căpriana, pe care o consideră o oază de pace în mijlocul agitației cotidiene.
În finalul poeziei, autorul își exprimă dorința de a rămâne în mănăstire și de a trăi într-o lume plină de liniște și de seninătate. Poezia se încheie cu un mesaj de speranță și de optimism, în care autorul ne îndeamnă să căutăm și să găsim pacea interioară, pentru a putea trăi o viață împlinită și fericită.
În concluzie, poezia „La Mănăstirea Căpriana” de Grigore Vieru este un poem plin de sensibilitate și de emoție, care subliniază importanța valorilor spirituale și a căutării liniștii interioare într-o lume agitată și tulbure. Poezia ne arată că oamenii pot găsi pace și seninătate în mijlocul naturii sau într-o mănăstire și că acestea sunt cele mai importante în viață.
Informatii aditionale despre Grigore Vieru
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Grigore Vieru pe povesti-online.com. Citeste mai mult despre Grigore Vieru pe Wikipedia.
Grigore Vieru a fost un poet român din Republica Moldova. În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Printre cele mai populare poezii: Nu am, moarte, cu tine nimic, Scrisoare din Basarabia, Mama, Cămășile, Mulțumim pentru pace, Tu iarbă, tot ai mamă?, Făptura mamei, Eminescu, Buzele mamei, Vreme de război.
Ce influenta a avut poezia La Mănăstirea Căpriana de Grigore Vieru
Poezia „La Mănăstirea Căpriana” de Grigore Vieru este una dintre poeziile celebre ale autorului și a avut un impact semnificativ în cultura și literatura din Republica Moldova și din România. Grigore Vieru este cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea literaturii moldovenești și românești și pentru promovarea limbii române.
Această poezie, în special, exprimă o reverie lirică și spirituală legată de frumusețea și liniștea Mănăstirii Căpriana, un loc istoric și religios important din Moldova. Poezia explorează tema spiritualității, a trăirilor profunde și a conexiunii cu trecutul istoric și religios al regiunii.
Grigore Vieru a fost un poet pasionat de limba română și de valorile culturale românești și a fost apreciat pentru patriotismul său și pentru capacitatea de a transmite învățăminte și lecții morale prin intermediul poeziei sale. Opera sa a avut un impact notabil în dezvoltarea literaturii și culturii moldovenești și românești și este studiată și apreciată și astăzi.
