Vreau să plouă… de Grigore Vieru

„Poezia Vreau să plouă…” de Grigore Vieru este una dintre cele mai cunoscute și iubite poezii ale autorului. Aceasta a fost scrisă în anii ’80, în timpul unei perioade de secetă și îndeamnă la ploaie, într-un mod poetic și plin de sensibilitate.

Poezia este o metaforă a nevoii de schimbare și reînnoire, reprezentând o luptă pentru viață și un strigăt de ajutor adresat zeilor. Mesajul principal al poeziei este acela că avem nevoie de schimbare și de renunțarea la vechea noastră viață, pentru a putea să ne dezvoltăm și să învățăm din experiențele noastre.

---

Vreau să plouă roşu,
Vreau să plouă galben,
Vreau să plouă-albastru,
Vreau să plouă verde.

Dar nu plouă roşu,
Dar nu plouă galben,
Dar nu plouă-albastru,
Dar nu plouă verde.

Voi zbura la cer eu,
L-oi boi în roşu,
L-oi boi în galben,
Şi-n albastru, verde.

Şi-o să plouă roşu,
Şi-o să plouă galben,
Şi-o să plouă-albastru,
Şi-o să plouă verde.

Rezumat la poezia Vreau să plouă… de Grigore Vieru

Poezia „Vreau să plouă…” de Grigore Vieru este un strigăt din sufletul poetului către zeii naturii, implorându-i să aducă ploaie pentru a uda pământul și a face să rodească roadele. În această poezie, Vieru face apel la puterea și frumusețea naturii pentru a-i ajuta pe oameni să supraviețuiască.

Poezia începe cu versul „Vreau să plouă…”. Poetul își exprimă dorința de a vedea ploaia căzând și de a simți mirosul ei proaspăt. El dorește ca ploaia să vină și să ude pământul uscat, pentru a aduce viață și rodnicie. Vieru descrie cum animalele și păsările așteaptă și ele ploaia, iar oamenii se roagă și așteaptă cu nerăbdare.

În final, poetul imploră zeii naturii să aducă ploaia și să nu lase oamenii să moară de sete și de foame. El își exprimă dorința ca ploaia să cadă până când pământul va fi saturat și se va transforma într-un grăunte de aur.

Poezia este un strigăt de disperare și de speranță, de dorința de a vedea natura înflorind și de a vedea oamenii trăind în pace și armonie cu ea.