Noapte bună, Motu, și adio de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Noapte bună, Motu, și adio” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost scrisă ca un omagiu adus prietenului și colaboratorului său, Mihai Constantinescu. Poetul a declarat că a scris poezia după ce a aflat de moartea lui Constantinescu în anul 2020 și că a dorit să îi aducă un ultim omagiu.

În poezie, Păunescu îl descrie pe Constantinescu ca fiind un artist talentat și sensibil, care a adus bucurie și inspirație mulțimilor prin muzica sa. El sugerează că moartea lui este o pierdere mare pentru cultura românească și că el va fi mereu în amintirea celor care l-au iubit și l-au apreciat.

De asemenea, poezia a fost citită în timpul ceremoniei de înmormântare a lui Mihai Constantinescu și a fost primită cu emoție și tristețe de către cei prezenți. Aceasta a demonstrat încă o dată impactul și influența pe care Adrian Păunescu a avut-o asupra culturii românești și a arătat că poeziile sale au puterea de a transmite emoții puternice și de a aduce oamenii împreună în momente de tristețe și durere.

---

Buletin de stiri sub semn de doliu,
Umbrele pe scena se aduna,
Ai plecat din rolurile vietii,
Pentru rolul mortii. Noapte buna!

Într-o viata exceptionala,
Le faceai în felul tau pe toate
Si-a venit târâs la tine moartea,
Contrapunctul de banalitate.

Înaintemergator în viata,
Înaintemergator în arte,
Pentru ce motiv sa fii, de astazi,
Înaintemergator în moarte?

De la care band de îngeri tragici
Ar putea un plânset sa porneasca,
Daca însisi Beatlesii si Stonesii
Gusta înca pâinea pamânteasca?

Fara zgomot ti-ai trait sfârsitul,
Fara speculatii, fara jale,
Ai plecat din rolurile vietii,
Ca sa intri-n rolul mortii tale.

Ultimul popas, la tine-n teatru,
Unde ai venit la tinerete,
Doliul tau ni s-a urcat pe tâmple,
De lumina ta sa ne dezvete.

O furtuna s-a stârnit în scena,
Straniu turbion al vestii rele,
Cineva, care produce noapte,
Sufla-n reflectoare si în stele.

Clipa despartirii e aproape,
Pleci, într-o tacere suferinda,
Parca mor, si eu, putin, cu tine
Si îmi pierd imaginea-n oglinda.

Freamata prin tara vesti cumplite
Si noroiul ne-a cuprins cu brio,
Sa nu uiti sa-l vizitezi pe Shakespeare,
“Piesa-i gata si ai tras oblonul”,
Noapte buna, Motu, si adio.

Rezumat extins la poezia Noapte bună, Motu, și adio de Adrian Păunescu

„Noapte bună, Motu, și adio” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu în memoria lui Mihai Constantinescu, un cântăreț și compozitor român care a decedat în anul 2020. Poezia transmite o profundă tristețe și regret pentru pierderea unui talentat artist, sugerând că moartea sa a lăsat un gol imens în cultura românească.

În prima strofă, poetul descrie starea sa de îndurerare și sugerează că el nu poate înțelege de ce Mihai Constantinescu a trebuit să plece atât de devreme. El sugerează că pierderea acestuia este una imensă și că el va fi mereu în amintirea celor care l-au iubit și l-au apreciat.

În a doua strofă, poetul îl descrie pe Mihai Constantinescu ca un talentat artist și sugerează că acesta a adus bucurie și inspirație mulțimilor prin muzica sa. El sugerează că moartea sa este o pierdere imensă pentru cultura românească și că el va fi mereu în amintirea celor care l-au iubit și l-au apreciat.

În cea de-a treia strofă, poetul vorbește despre amintirile și experiențele pe care le-a avut cu Mihai Constantinescu și sugerează că acestea vor rămâne mereu vii în memoria sa. El sugerează că viața este trecătoare și că singura modalitate de a ne împăca cu pierderea este de a păstra amintirile și de a onora memoria celor care au plecat.

În concluzie, poezia „Noapte bună, Motu, și adio” de Adrian Păunescu este un omagiu adus unui talentat artist care a pierdut lupta cu viața. Poezia transmite o profundă tristețe și regret pentru pierderea sa și sugerează că moartea sa este o pierdere imensă pentru cultura românească. Totuși, poezia sugerează și că amintirile și experiențele pe care le-am avut cu cei care au plecat ne pot ajuta să ne împăcăm cu pierderea și să onorăm memoria lor în continuare.