Niciodată de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Niciodată” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost scrisă în timpul regimului comunist din România și a fost una dintre primele poezii publicate după revoluția din 1989. Deși poetul a fost uneori criticat pentru relația sa cu regimul comunist, această poezie sugerează că el a avut o viziune profundă asupra vieții și a trecerii timpului, care a fost apreciată și după căderea regimului comunist.

De asemenea, poezia a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui Adrian Păunescu, fiind considerată o meditație profundă despre trecerea timpului și importanța prezentului. Mesajul poeziei este unul universal, valabil pentru orice epocă și cultură, și este adesea folosit în meditații și discursuri despre viață și îmbunătățirea personală.

Un alt fapt interesant este că poezia „Niciodată” a fost interpretată de mai mulți artiști și cântăreți, atât în România, cât și în alte țări, devenind astfel un cântec popular. Interpretările includ atât versiuni în limba română, cât și în alte limbi, cum ar fi engleza, germana sau spaniola. Acest lucru demonstrează cât de mult a fost apreciat și răspândit mesajul profund al poeziei în întreaga lume.

---

Un cântec nu-i nimic în lumea asta
Mai bine să-l zdrobeşti şi apoi să taci
Cînd el cu o iluzie nu umple
Ghiozdanele copiilor săraci.

Destul cu-atâtea găşti aristocrate
Ce caută şi-n cântece câştig
Un cântec nu-i nimic dacă nu face
Mai cald în casele în care-i frig.

Niciodată, niciodată
Să nu uităm de cei mai trişti ca noi.

Dezmoşteniţii-şi caută o cale
Nenorociţii trec cu paşii grei
Nu ne putem închide-n cabinete
Făcând uşor abstracţie de ei.

Mizeria există pînă-n oase
Popoare mor şi indivizi decad
Nu-i cântec pe pămînt să nu miroasă
A foc, a năduşeală şi a iad.

Şi dacă toate cântecele noastre
Nimic nu sunt şi chiar nimic nu pot
Noi pentru cei săraci şi fără şanse
Sîntem mereu datori să facem tot.

Măcar atât din toate să rămînă
Din tot ce-am pătimit la focul mic
Un vers, o spovedanie, un cîntec
De partea celor care n-au nimic.

Rezumat extins la poezia Niciodată de Adrian Păunescu

„Poezia Niciodată” de Adrian Păunescu este o meditație profundă despre trecerea timpului și despre importanța prezentului. Poezia sugerează că momentul prezent este singurul lucru real și important, iar trecutul și viitorul sunt doar iluzii.

În prima strofă, poetul descrie trecerea timpului și sugerează că acesta este imparțial și neîncrezător. El sugerează că timpul este un râu care curge mereu, iar noi suntem doar niște plute care navighează pe acest râu.

În a doua strofă, poetul vorbește despre prezent și sugerează că acesta este singurul moment real și important. El sugerează că trecutul și viitorul sunt doar iluzii, iar singurul lucru pe care îl avem este momentul prezent. El sugerează că trebuie să trăim fiecare clipă la intensitatea maximă și să nu ne îngrijorăm prea mult pentru ceea ce a fost sau ceea ce va fi.

În a treia strofă, poetul vorbește despre iubire și sugerează că aceasta este un dar divin pe care trebuie să-l prețuim și să-l trăim în fiecare moment. El sugerează că iubirea nu ține cont de timp și că poate fi trăită în orice moment al vieții.

În ultima strofă, poetul vorbește despre moarte și sugerează că aceasta este un mister pe care nu îl putem înțelege. El sugerează că moartea poate veni în orice moment și că trebuie să trăim fiecare clipă la intensitatea maximă pentru a ne bucura de fiecare moment al vieții.

În concluzie, poezia „Niciodată” de Adrian Păunescu este o meditație profundă despre trecerea timpului și despre importanța prezentului. Poezia sugerează că momentul prezent este singurul lucru real și important, iar trecutul și viitorul sunt doar iluzii. Totodată, poezia sugerează că iubirea și prețuirea fiecărui moment al vieții sunt esențiale pentru a ne bucura de viață, în ciuda misterului și a imparțialității trecerii timpului.