vasile-alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „8 Martie” de Vasile Alecsandri este că ea a fost scrisă într-o perioadă de luptă pentru drepturile femeilor în societate. În secolul al XIX-lea, femeile aveau un statut social redus și erau discriminate în multe aspecte ale vieții, inclusiv în educație, muncă și viața publică. Ziua Internațională a Femeii a fost instituită în anul 1910, pentru a promova drepturile femeilor și a recunoaște contribuția lor la societate.

Deși poezia lui Alecsandri a fost scrisă cu mult timp înainte de instituirea oficială a Zilei Internaționale a Femeii, ea reflectă o preocupare pentru drepturile femeilor și o apreciere pentru contribuția lor în societate. Poezia a avut un impact puternic asupra cititorilor de la acea vreme și a fost considerată unul dintre cele mai importante texte literare despre femei și drepturile lor.

De asemenea, poezia „8 Martie” este un exemplu de lirică romantică, folosind imagini naturale și simboluri pentru a transmite idei și emoții. Această tehnică literară este una dintre caracteristicile stilului lui Alecsandri și a contribuit la popularitatea și influența sa în literatura română.

În general, „8 Martie” este considerată una dintre cele mai importante poezii ale lui Vasile Alecsandri și un exemplu de poezie romantică și angajată social. Poezia a avut un impact puternic asupra societății de la acea vreme și rămâne relevantă și astăzi, ca o ocazie de a celebra și de a aprecia contribuția femeilor la dezvoltarea și progresul societății.


Întinde cu mândrie aripile-ţi uşoare,
O! sufletul meu vesel, o! suflet fericit!
Înalţă-te în ceruri şi zbori cântând la soare,
Căci soarele iubirii în cer a răsărit
Şi-n cale-mi s-a oprit!
 
Veniţi, năluciri scumpe, dorinţe, visuri măreţe,
Ca păsări călătoare la cuibul înflorit.
Veniţi de-ngânaţi vesel a mele tinereţe,
 
Căci steaua fericirii în ochii-mi a lucit…
Iubesc şi sunt iubit!
 
*
 
Sunt ore fericite, sunt tainice plăceri
Ce-n cumpăna vieţii plătesc ani de dureri!
Atunce falnic omul ridică a sa frunte
Şi-n ceruri cu mândrie aţintă ochiul său.
Fiinţa lui se-nalţă ca vulturul de munte,
Iubirea lui îl schimbă şi-l face Dumnezeu!
Atunci mai dulce steaua luceşte-n miez de noapte,
Şi-n zori seninul pare mai vesel, mai curat;
Ş-a zilei mii de glasuri, ş-a nopţii mii de şoapte
Îl proclamă-n fală a lumii împărat!
 
Sunt urme preţioase, sunt scumpe suvenire,
Ce-n suflet tipărite, ca el au nemurire!
Zadarnic timpul trece c-un zbor neobosit,
În sânul omenirii vărsând a iernii gheaţă;
Lumina lor iubită luceşte lin în viaţă
Precum un soare dulce în veci neasfinţit!
Aşa nu te vei stinge din minte-mi niciodată,
O! suvenir puternic de dragoste-nfocată!
O! timp ferice-n care minunea ce iubesc
M-a deşteptat în raiuri cu glasu-i îngeresc!
 
*
 
Era blânda oră a blândelor şoapte,
Când nu mai e ziuă şi nu-i încă noapte.
Pământul şi cerul, ca doi frăţiori,
Îşi dau sărutare prin stele şi flori,
 
Şi-n aer parfumul al florilor dalbe
Plutea cu lucirea steluţelor albe,
 
Şi-n toată natura cuprinsă de dor
Plutea o şoptire de dulce amor!
 
Din marginea lumii a nopţii regină
Vărsa-n calea noastră duioasa-i lumină,
 
Şi-n lunca pătrunsă de razele ei
Zburau caii noştri cu aripi de zmei.
 
Mergeam noi în cale ca umbre tăcute,
Pe-un covor de frunze, pe cărări pierdute,
 
Şi-n tăcerea nopţii ce ne-nconjura,
Sufletele noastre ca şi noi zbura,
 
Zbura ca doi îngeri din stele în stele,
Dându-şi sărutare tainic între ele…
 
Deodată fugarii cu ochii de foc
La capătul luncii s-opriră pe loc.
 
Iar dulcele înger, pătruns de simţire,
Îmi zise atunce, cu-o dulce zâmbire:
 
Acum este ora când geniul sfânt
Aude şi vede minuni pe pământ.
 
E ora ferice de sfântă uimire
Ce-n suflet revarsă fiori de iubire.
 
Spune-mi dar acuma, tu, ce eşti poet,
Ce poezii cântă inima-ţi încet?
 
Dacă vrei să afli taina ce mă-ncântă,
Iată poezia ce inima-mi cântă:
 
De este vreo fiinţă, de este vreun nume
La care să se-nchine un suflet omenesc,
Cu tot ce e mai nobil, mai iubitor pe lume,
Cu tot ce-n omenire e mai dumnezeiesc,
 
Tu eşti acea fiinţă, tu, gingaşă lumină,
Aprinsă-n a mea cale de însuşi Dumnezeu!
Şi sufletul meu vesel la tine se închină,
O! scumpa mea Elena! o! drag îngerul meu!
 
Când soarta vru să intru în rai de fericire,
Când ochii mei pe tine zâmbind te-au întâlnit,
Un fulger, o scânteie de veşnică iubire,
Din ochii tăi pornită, în sânu-mi au lucit.
 
Ş-atunci în altă lume am re-nviat deodată,
Ş-un soare mai fierbinte în ceru-mi s-a aprins,
Ş-o lume fără margini, frumoasă, desfătată,
Ca o câmpie verde sub mine s-a întins.
 
Atunci natura-ntreagă, zâmbindu-mi cu plăcere,
Îşi puse pentru mine coroana sa de flori;
Şi glasul maicii mele, curmând a mea durere,
Veni să mă dezmierde din cerul fără nori.
 
Căci faţa ta iubită mi s-arăta oriunde,
În vis, în flori, în stele, în dulcele senin;
Şi inima-mi, cuprinsă de dorul ce pătrunde,
Şoptea cu tine astfel prin tainicu-i suspin:
 
Ferice de acela a căruia privire,
Trezind în al tău suflet un fraged, dulce dor,
Ar face ca să nască pe gură-ţi o zâmbire
Ca zori misterioase de vesel viitor!
 
Ferice care, vrednic de-o soartă neaşteptată,
Ar face pentru dânsul, în ceas dumnezeiesc,
A ta inimă scumpă de dragoste să bată
Şi glasu-ţi cu-nfocare să-i zică: te iubesc!

Rezumat extins la poezia 8 Martie de Vasile Alecsandri

„8 Martie” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri în anul 1861, în care se celebrează Ziua Internațională a Femeii. Poezia aduce în prim plan frumusețea și importanța femeii în societate și în viața de zi cu zi, precum și lupta femeilor pentru drepturile lor.

În prima strofă, Alecsandri descrie natura sub forma unei femei frumoase și misterioase, care își arată frumusețea prin florile și cântecul său dulce. În strofa a doua, poetul se întoarce spre femeile din lumea reală și descrie lupta lor pentru drepturile lor și pentru a fi recunoscute ca egale în societate.

În strofa a treia, Alecsandri celebrează frumusețea și puterea femeii, care își aduce contribuția la dezvoltarea și progresul societății, și le încurajează să continue să lupte pentru drepturile lor. În ultima strofă, poetul evidențiază importanța zilei de 8 martie ca o ocazie de a celebra și aprecia femeile din lumea noastră și le transmite un mesaj de recunoștință și de admirație.

În ansamblu, poezia „8 Martie” este un omagiu adus femeilor și luptei lor pentru drepturile lor în societate. Vasile Alecsandri aduce în prim plan frumusețea, puterea și importanța femeii în viața noastră și le mulțumește pentru contribuția lor la dezvoltarea și progresul societății. Această poezie este un îndemn la egalitate și respect pentru femei și un apel la recunoașterea valorii lor în lumea noastră.


Informații adiționale despre Vasile Alecsandri

Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Vasile Alecsandri pe povesti-online.com. Citeste mai mult despre Vasile Alecsandri pe Wikipedia.

Vasile Alecsandri – poet, prozator și dramaturg ce provine dintr-o familie boierească. Grațios și echilibrat, discret, atent la armonia ansamblului și fin cizelator de imagini surprinse fugitiv în evanescența anotimpurilor (Iarna, Sania, Malul Siretului), sensibil la farmecul naturii adevarate, dar și la sugestiile rafinate ale unui obiect de artă.