202 poezii de Adrian Păunescu

Adrian-paunescu

Adrian Păunescu, una dintre cele mai emblematice figuri ale literaturii române contemporane, a lăsat o moștenire literară vastă și profundă. Poet, publicist și activist, Păunescu a cucerit inimile cititorilor prin versurile sale vibrante și pline de emoție, care reflectă dragostea pentru patrie, natură, și umanitate.

Descoperiți o selecție de 202 dintre cele mai reprezentative poezii ale lui Adrian Păunescu. Fiecare poezie este o fereastră către universul său creativ, oferindu-vă o incursiune în gândurile, sentimentele și viziunile unui artist care a influențat și inspirat generații întregi.

A meaInternatul de băieţi
Aceasta-i temaÎntoarcerea ţăranului
Aceeaşi floareIntraductibil
ActorulÎţi mai aduci aminte marea?
Adevăratul fiuIubire silnică pe viaţă
Adio, varăIubiţi-vă pe tunuri
AiciIzolat în legendă
Alb şi negruJimmy Hendrix and his hand
Amurg cu diavoliJurământ de caisă
AnalfabeţilorLa Adio
AnomaliiLa ecograf, cu tata
AntiprimăvaraLa fân
Basarabia pe cruceLa plecarea lui Marin Sorescu
Biet nemuritor la zidul morţiiLeagăn pentru toată copilăria
Bocet pentru TatianaLume, lume
Bocetul epuizantLumină din lumină
BraconajMai cred
Ca o reverenţă, frunzaMai mult decât
Câine şchiopMamă de plumb
Cale de mijlocMarş de adio
CălugărMarş de alpinişti
Calul călareMi-e imposibil fără tine
CandelabruMilitant
Cântec FemeiescMinciunile
Cântec pentru BucovinaMioriţa
CarnavalMiros de contrarii
Căruciorul cu rotileMotorul greşit
Castel medievalMugur de nichel
CastelulMuntele fără apă
Căţel emigrantNănaşa
Ce frumoasă eştiNebunul de alb
Ce mai faci, Vitoria Lipan?Nimeni nu e singur pe pământ
Ce simplu mi-ar fi, dacă nu te-aş iubiNimeni până la viscol
Cei ce te sapăNinge din Shakespeare
Chestiuni de radiestezieNobilul viciu
Cimitir de artiştiO iubesc pe Alba-ca-Zăpada
Cine iese ultimul din ţarăO reprezentare a paradisului
Cineva mă ascultăOm cu clopot
Clopot la sânul mameiOmul prin sine însuşi
ClopotulOpriţi această frunză
Clopotul ReîntregiriiOraţie de nuntă
Colindul celui fără de ţarăOrfani
Colindul PoetuluiOuă călătoare
Colindul ulcioruluiPacient
Comercianţii de îngeriPacient la final de veac
CondamnaţiPământul îmi cade din mână
Convalescenţa unei frunzePastel de toamnă
Copacii fără pădurePatul lui Zamolxes
Copilărie neştiutoarePe adresa unui neam
Coş fără floriPictură de iarnă
Cosaş în fânPluton
Coşmar cu o planetă de noroiPoetul
Coşmar învinsPoetul şi patria
Creier aprinsPrea târziu, la Paris
Criză în întunericProba olimpică
DamnatPsalm de Paşti
Dans de fecioarePustiul care devoră
De la un cardiac, cordialRegresăm
Degetele taleRepetabila povară
DeparteRomanţă în trestie
Descântec de viaţă şi moarteRugă pentru părinţi
DetaliiRugă pentru România
Din gară-n garăRugăciune către pădure
Din nou, Dacii liberiRugăciune pentru 1 Decembrie
DoinaSacrificiu
Dor de BacoviaSunt radical
Dor de ClujSara pe deal
Dragoste în fânScenariu de referinţă
Dreptul la întrebareScrisoare de Rămas bun – poezie din ceruri
Dumnezeul salvăriiScrisoare fără adresă
Durerea femeiascăScrisoare pentru răni
E bineŞi totuşi iubirea
E prea puţinSiciliana
Elegia unui număr militarSinguri şi toţi
Eroina eşti tuŞir de cocori
Evoluţia speciilorŞoferul şi nevastă-sa
Făt-FrumosSpune-mi ceva
Făcătorii de caseStarea de graţie
Fachir valahSteaguri albe
Fănuş Neagu la 61 de aniSunt un om liber
Fiinţa nesupusăSunt un om liber (2)
Fosta iubireSuportabila veşnicie
Haine vechiTaina
Halucinaţie cu munţiTaină de toamnă
Halucinaţie gramaticală cu HamletTârziu
Hanurile tinereţiiTelefon îmbătrânind
Hipnoză de toamnăTelefon peste moarte
IertărileTextul meu din urmă
Iluzia cuvântuluiToamna la Potoci
Iluzia unei insuleToamna tragică
Îmbrăţişarea cu naturaTraducere
Îmi pasăTrăiască Hunedoara, Călanul, România!
Imposibila nuntăTren
În aşteptarea zorilor de ziTrenul spre neant
ÎnchinareUmbra
Incursiune în Evul MediuUmbre la Iaşi
Îndrăgostit de BucureştiUn om pe nişte scări
Industrii de sexUnde să pleci
Inevitabila poezieVă mulţumesc
Infinita bunătateVânătorii de rinoceri
Veac de tăcere
Viaţa la figurat

Aceste 202 poezii ale lui Adrian Păunescu reprezintă doar o parte din imensa sa contribuție la literatura română. Prin versurile sale, Păunescu a reușit să capteze esența experienței umane, să inspire și să provoace gândirea critică. Sperăm că v-ați bucurat de această incursiune în lumea lirică a unui poet de neuitat și că ați găsit inspirație și reflecție în fiecare poezie.