vasile-alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „10 Mai (1877)” de Vasile Alecsandri este că aceasta a devenit un simbol important al luptei pentru independența și libertatea României, fiind recitată la sărbătorile naționale și în timpul ceremoniilor oficiale. În plus, poezia a fost adaptată în diferite forme artistice, inclusiv în muzică și teatru.

De exemplu, compozitorul român George Enescu a scris o suită simfonică intitulată „Suita 10 Mai” inspirată de poezia lui Alecsandri, iar poetul a adaptat poezia într-o piesă de teatru numită „Moartea lui Ștefan cel Mare”. Aceste adaptări demonstrează influența și importanța poeziei în cultura română și continuă să aducă poezia în atenția publicului larg și astăzi.


A venit din munți un vultur
Și ne-a zis: — „Români Eroi,
Știu un prinț viteaz și tânăr
Ce-ar veni cu drag la voi.
Dacă-l vreți vi-l dau ca Vodă”.
Noi cu toții: — „Să ni-l dai”.
Și ne-a dat pe Vodă Carol,
Într-o zi de 10 Mai.

Și-a venit vulturul iară,
Și ne-a zis: — „Popor Român,
Ești viteaz, de ce mai suferi
Jugul unui neam păgân?
Fă-te liber, dezrobește-ți
Mândra țară care-o ai”.
Și noi liberi ne făcurăm
Într-o zi de 10 Mai.

Vulturul venit-a iarăși
Și ne-a spus: „Popor Român,
Ați luptat cumplit la Plevna
Duși în foc de-al vostru Domn.
Vrednic e să-l faceți Rege,
Într-o țară ca în Rai”.
Și noi rege îl făcurăm
Tot în zi de 10 Mai.

Zece Mai ne-a fi de-a pururi
Sfântă zi, căci ea ne-a dat
Domn puternic țării noastre
Libertate și Regat.
Ridicați cu toții glasul
De prin șesuri, de prin plai,
Să trăiască România
Ura! pentru 10 Mai!

Rezumat extins la poezia 10 Mai (1877) de Vasile Alecsandri

Poezia „10 Mai (1877)” scrisă de Vasile Alecsandri este o celebrare a independenței României și a luptei eroice a poporului român împotriva ocupației străine. Poezia a fost publicată pentru prima dată în anul 1877, într-o revistă intitulată „Convorbiri literare”, cu doar câteva luni înainte ca România să obțină independența.

În prima strofă, poetul descrie atmosfera de sărbătoare din ziua de 10 mai și sugerează importanța evenimentului pentru poporul român. Autorul subliniază faptul că ziua reprezintă momentul în care „s-a născut” România modernă, prin lupta pentru independență și libertate.

În a doua strofă, poetul descrie imaginea luptei eroice a românilor împotriva ocupației străine și sugerează importanța curajului și a sacrificiului pentru libertatea și independența unei țări. Autorul subliniază faptul că lupta pentru independență a fost una dificilă și sângeroasă, dar a fost motivată de dorința de a avea o țară liberă și independentă.

În strofa a treia, poetul sugerează că lupta pentru independență a adus împreună poporul român și a consolidat identitatea națională a României. Autorul subliniază faptul că evenimentul a fost unul deosebit de important pentru poporul român și că a adus oamenii împreună într-un moment de unitate națională.

În ultima strofă, poetul celebrează independența României și sugerează că poporul român este pregătit să își asume responsabilitățile pentru construirea unei țări puternice și demne. Autorul subliniază faptul că independența trebuie să fie susținută prin eforturi continue și prin înțelegerea și respectarea valorilor naționale.

În concluzie, poezia „10 Mai (1877)” de Vasile Alecsandri este o celebrare a independenței României și a luptei eroice a poporului român împotriva ocupației străine. Poezia sugerează importanța independenței și a luptei pentru libertate și identitate națională. Această poezie continuă să fie considerată una dintre cele mai importante poezii naționale românești și este adesea recitată la evenimente speciale și sărbători naționale.


Informații adiționale despre Vasile Alecsandri

Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Vasile Alecsandri pe povesti-online.com. Citeste mai mult despre Vasile Alecsandri pe Wikipedia.

Vasile Alecsandri – poet, prozator și dramaturg ce provine dintr-o familie boierească. Grațios și echilibrat, discret, atent la armonia ansamblului și fin cizelator de imagini surprinse fugitiv în evanescența anotimpurilor (Iarna, Sania, Malul Siretului), sensibil la farmecul naturii adevarate, dar și la sugestiile rafinate ale unui obiect de artă.